Blaj și Alba Iulia, capitalele renașterii și reîntregirii românilor

  • Itinerariu Bucharest - Sibiu - Alba Iulia - Sighișoara - Brasov - Bucharest
  • Recomandat celor intre 15 si 60 ani
Vezi perioade si preturi
De Centenar - un circuit special în care vom vizita cele mai însemnate locuri ale luptei românilor transilvăneni - dar nu numai a lor - pentru drepturi, libertăți, emancipare și întregirea hotarelor.

Blajul - fostul sat smerit, sărac, neînsemnat la sfârșitul Evului Mediu, providențial ales de Inocențiu Micu Klein ca sediu de episcopie - avea să joace rolul crucial al renașterii conștiinței naționale a românilor din cele trei principate. O renaștere națională care a căpătat un serios program politic în discursul lui Bărnuțiu din Catedrala Sfânta Treime din Blaj cu ocazia Adunării Națională de pe Câmpia Libertății, din mai 1948.

Acest program politic avea să-și cunoască împlinirea 70 ani mai târziu, la Alba Iulia. Pregătite în mândra cetate Alba Carolina ridicată de austrieci după luarea în stăpânire a Transilvaniei, actele unirii Transilvaniei cu România au fost citite de către Iuliu Hossu la 1 Decembrie 1918, Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, zecilor de mii de români reprezentanți ai tuturor comunitățlor din Ardeal.

Circuitul se adresează cu precădere grupurilor de elevi sau liceeni, fiind gândit pentru Școala Altfel ori pentru week-enduri prelungite alături de profesorii de istorie sau gerografie car evor însoți gratuit grupul respectiv. Dar și românilor care vor acum, la împlinirea unui veac de Românie întregită, să facă un adevărat pelerinaj la locurile sfinte ale românilor pentru a ne înțelege mai bine istoria și a prețui înaintașii.

Circuitul ne va da și posibilitatea unor scurte vizite la Cozia, Sibiu, Sighișoara și Brașov.

Itinerariu

Plecăm din București spre Transilvania, pe Valea Oltului. Facem o primă oprire la Mănăstirea Cozia, unde ne vom reculege la mormântul lui Mircea cel Bătrân, domnitor al Țării Românești și ctitor al mănăstirii, și la mormântul mamei lui Mihai Viteazu, Teodora.

Dacă vremea ne permite vom urca pe drumul forestier până la Mănăstirea Stănișoara, unde putem servi picnic având o superbă priveliște asupra masivului Cozia.

Al doilea popas e la Sibiu, străvechea cetate a sașilor devenită capitală a Transilvaniei după intrarea Principatului sub dominația Habsburgilor.

Baronul Samuel von Bruckenthal nu a fost doar ctitorul palatului și patronul colecției de artă de renume din Sibiu, ci guvernator al Transilvaniei în vremea reprimării răscoalei lui Horea. La comanda lui avem singurele portrete ale lui Horea, Cloșca și Crișan, făcute în timpul interogatoriilor petrecute la Alba Iulia. Ezitările baronului sas privind reprimarea răscoalei lui Horea i-au adus și îndepărtarea  rapidă, prin pensionare, din poziția de guvernator al Transilvaniei. 

După o scurtă vizită în centrul istoric al Sibiului, ne continuăm drumul pentru a ajunge spre seară în Alba Iulia. Ne cazăm și avem ocazia să admirăm, ilminată, Cetatea Alba Carolina.

Dimineață vizităm pe îndelelete Cetatea Alba Carolina ridicată de habsburgi în secolul 18 pe locul vechii cetăți medievale în care odinioară intrase mândru Mihai Viteazu. 

Ne concentrăm atenția pe două obiective importante.

Impozanta Catedrală Sfântul Mihail din Alba Iulia, biserică a catolicilor maghiari, a fost ridicată în stil romanic începând cu anul 1002. Este cea mai veche catedrală de pe teritoriul României. În interiorul acesteia își duce somnul de veci Iancu de Hunedoara, regent al Ungariei și mare lider militar al Evului Mediu, care avea origini românești (tatăl său, Voicu Corvin, pare-se că provenea din satul muscelean Corbi, de unde și blazonul familiei Hunyadi, un corb cu un inel în cioc).

Alături este Catedrala Reîntregirii. Mai e numită și Catedrala Încoronării, căci în această catedrală ortodoxă ridicată imediat după Marea Unire de la Alba Iulia au fost încoronați, în 1923, Regele Ferdinand și Regina Maria. Este important de știut că Mihai Viteazu, după cucerirea Transilvaniei, ridicase aici o catedrală ortodoxă în 1597, demolată de austrieci pentru a face loc actualei cetăți.

După-amiază plecăm spre Blaj, unde ne vom caza.

Vizităm apoi centrul orășelului de pe Târnave: parcul central, stejarul lui Avram Iancu la umbra căruia se adăpostea Craiul Moților (și unde ar fi fost negociat și Tratatul de la Blaj prin care, la 1696, principatul Transilvaniei a trecut sub stăpânirea Habsburgilor, ieșind de sub suzeranitatea Otomană), seminarul în care a stat o vreme, în 1866, și Mihai Eminescu, Castelul Mitropolitan în care s-a mutat Inocențiu Micu Klein și, după el, au locuit toți episcopii Blajului, Catedrala greco-catolică Sfânta Treime cu al său superb iconostas (e și cel mai mare din România) și, bineînțeles, Câmpia Libertății. La fiece pas vedem plăci care marchează șederea aici a unor personaje care ne-au „încercat” la orele de gramatică, limbă română sau istorie: Timotei Cipariu, Gheorghe Șincai, Samuil Micu, Ion Budai Deleanu, Mihai Eminescu, Simeon Bărnuțiu.

Par extrem de multe obiective, dar toate sunt așezate pe o rază de circa un kilometru în jurul Catedralei Sfânta Treime. Abia acum înțelegem la adevăratele lor dimensiuni efortul uriaș, modestia, hărnicia și curajul acelor fii de țărani modești care au reaprins aici, în fostul sătuc din Evul Mediu, conștiința națională a românilor, a apartenenței lor la nobila gintă latină și la civilizația occidentală.
 
Aici li s-au înfățișat românilor la Adunarea Națională din 1848, braț la braț, episcopii greco-catolic și ortodox, Lemeni și Șaguna, de la amvonul Catedralalei Sfânta Treime a rostit Simion Bărnuțiu celebrul discurs ce avea să devină programul politic al românilor transilvăneni ce avea să se împlinească 70 ani mai târziu, la Alba Iulia: 

Țineti cu poporul toți, ca să nu rătăciți. (...) Nu vă abateți de la cauza națională de frica luptei; cugetați că alte popoare s-au luptat sute de ani pentru libertate.

Dimineață, înainte de plecarea din Blaj, urcăm Dealul Crucii. pe această colină care domină Blajil a străjuit Avram Iancu și armata lui de moți buna desfășurare a Adunării Naționale a românilor de pe Câmpia Libertății, din mai 1848, exclamând:

„Uitați-vă pe câmp românilor, suntem mulți, ca cucuruzul brazilor, suntem mulți și tari, căci Dumnezeu e cu noi!”


Locul este marcat de Crucea lui Avram Iancu.

În apropiere se află Teiul lui Mihai Eminescu. La acest tei brătrân, tânărului adolescent (avea doar 16 ani!), venit în pelerinaj tocmai din Cernăuți, i s-a înfățișat pentru prima oară micuțul orăș al trezirii naționale despre care îi vorbise cu atâta patos profesorul și mentorul său Aron Pumnul. Nu-i de mirare că, la vederea Blajului, Mihai Eminescu a strigat:

Te salut din inimă, Romă mică, îți mulțumesc, Dumnezeule, că m-ai ajutat s-o pot vedea!


Ne luăm și noi, cu aceeași recunoștință în suflet, la revedere de la Blaj și Alba Iulia.

Primul popas în drumul de întoarcere către capitală este la Cetatea medievală a Sighișoarei. Urcăm cele 175 de trepte ale Scării școlarilor, pe care pășea odinioară, pe când era elev, sasul Hermann Oberth, unul dintre părinții fondatori ai științei rachetei și astrofizicii. Ajungem la vestita Școală din Deal a sașilor și la Biserica din Deal unde s-au ținut în secolele 16-17 atâtea Diete transilvane nedrepte cu românii. Admirăm Turnul cu ceas și pornim spre Brașov. 

Un scurt popas la Brașov în Piața Sfatului, lângă Biserica Neagră, iar de aici - drum întins spre capitală prin Valea Prahovei.